Până în prezent nu deţinem documente care să ateste în mod sigur anul înfiinţării primei şcoli în Tritenii de Jos. După cum am arătat, prima menţiune documentară a localităţii Tritenii de Jos apare în anul 1333 sub numele de Tetruh, după ce în anul 1332 este menţionată ca „sacerdos de Deruk”. Dr. Avocat Augustin Raţiu afirmă în articolul „Din trecutul nostru” apărut în săptămânalul „Turda”, II, 2, nr. 4, Anul I (1924): „Sunt urme, că în Trit a fost o şcoală vestită care figurează între celea dintâi şcoli din Transilvania. Această şcoală să aminteşte şi în anul 1334, precând despre şcolile din Sebeşul săsesc (1352), Şeica mică jud. Târnava mare (1354), Sibiu (1380), Braşov (1388), Bistriţa (1388) să aminteşte numai mai târziu. În anul 1453 să spune că s-a renovat şcoala din Trit”.
Vestita şcoală din Triteni este menţionată şi de Coriolan Suciu în „Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol II, O – Z, Ed. Academiei, R.S.Română, 1967 – 1968, p. 205, unde apare la 1453 „scolasticus de Detreh”, iar Dr. Csanki Dezso în opera „Epoca huniazilor în Ungaria. Geografia istorică a Ungariei în epoca huniazilor, Budapesta, 1913, p. 699 scrie că: „încă din anii 1330 a fost localitate cu biserică. În localitatea Detreh în anul 1453 se afla deja o biserică sfinţită în cinstea Sfintei Treimi. Tot atunci se menţionează învăţătorul de aici”.
![]() |
După cum ne este cunoscut din mai multe documente istorice, datorită stăpânirii străine românii primeau puţinele cunoştinţe de carte de la preoţi, care organizau pe lângă biserici şcoli susţinute din contribuţia credincioşilor. Când presiunea autorităţilor maghiare sau austro-ungare creştea, preoţii ortodocşi şi greco-catolici continuau să-şi desfăşoare clandestin activitatea de instruire a tinerilor, de trezire a conştiinţei de neam, de unitate a tuturor românilor într-un singur stat.
O contribuţie de seamă în acest sens au avut-o mănăstirile româneşti din Transilvania, multe şi modeste, răsfirate în toate părţile, care au corespuns unor mari şi adânci nevoi sufleteşti ale poporului român. Lăcaşurile acestea sfinte şi călugării lor au adus nepreţuite servicii neamului, au apărat cu îndârjire legea strămoşească, au întărit unitatea sufletească a românilor despărţiţi de graniţe vremelnice, au copiat şi răspândit cărţile bisericeşti din ţinuturile libere în cele ocupate, contribuind esenţial la formarea limbii literare şi la unitatea culturală a tuturor românilor.
O astfel de mănăstire românească a fost cea de la Coc, menţionată de Ştefan Mateş în lucrarea „Mănăstirile româneşti din Transilvania”, Sibiu, 1936, p. 152. Autorul lucrării arată că „La 1774 mănăstirea, cu un interm deosebit de mic, avea un călugăr unit”.
Din mărturiile culese de la Jucan Simion, născut în anul 1911 şi decedat în anul 1993, am aflat că preotul Bugner Octavian din Tritenii de Jos a pregătit copiii din sat în casa tatălui său, Jucan Petru, între anii 1916 – 1918. Acest preot a întreţinut legături strânse cu românii de dincolo de Carpaţi, a condus delegaţia celor din Tritenii de Jos la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, fiind investit cu credenţional, la fel ca preot Dr. Cerghizan Vasile din Cocul de Câmpie (Pădureni).
După Unirea de la 1 Decembrie 1918, preotul Bugner Octavian devine profesor suplinitor de matematică la Liceul „Regele Ferdinand” din Turda, iar preotul Dr. Cerghizan Vasile ajunge profesor de religie la acelaşi liceu.
Din datele culese de la acelaşi Jucan Simion din Tritenii de Jos, am aflat că Guşeilă Matei era învăţător în 1891, obţinând gradul didactic I. A condus şcoala din Tritenii de Jos până în 1935, fiind urmat de învăţător gradul II Lupşa Victor, care a condus până în 1947, an în care direcţiunea este preluată de Luduşan Simion. Şcoala funcţionează cu clasele I – VII până în anul 1949, când apare clasa a V-a gimnazială (an şcolar 1949 – 1950). Numărul posturilor didactice variază între 2 şi 5, cuprinzând şi pe cele de la Şcoala Triteni Hotar, care funcţionează din 1939 într-o casă particulară.
Ca directori apar, pe lângă cei menţionaţi mai sus, următorii: Lorian Robert, Roş Octavian, Rogoz Traian, Roş Octavian, Marchiş Ioan, Ivanov Vladimir-Matei. În anul şcolar 1993 – 1994, din luna februarie a fost numit director al Şcolii cu clasele I – VIII profesor gradul I Marchiş Ioan, funcţie pe care o ocupă şi astăzi. Din anul 1996 Şcoala cu clasele I – VIII Tritenii de Jos primeşte numele de Şcoala cu clasele I- VIII „ Pavel Dan” Tritenii de Jos”.
Populaţia şcolară pe comună urcă în unii ani până la 1300 – 1500 elevi, iar în şcoala de la centru numărul elevilor creşte de la 141 în anul şcolar 1928 – 1929 la 632 în anul şcolar 1978 – 1979. În anul şcolar 1969-1970 s-a trecut la generalizarea învăţământului de 10 ani. În anul şcolar 2007 – 2008 sunt 8 clase, din care 4 la ciclul primar şi 4 la cel secundar, cu un număr de 147 elevi.
Şcoala din satul Tritenii de Jos a funcţionat cu treapta I de liceu din anul şcolar 1974 – 1975 până la dizolvarea acesteia.
În prezent pe raza comunei funcţionează următoarele şcoli:
Învăţământul preşcolar cuprinde:
Cel mai vechi local de şcoală românească din Tritenii de Jos este clădirea în care se află Biblioteca comunală. Şcoala maghiară din Tritenii de Jos a funcţionat în clădirea construită în anul 1912, unde se află în prezent Căminul Cultural.
În anii dictaturii comuniste s-au construit localuri noi de şcoli în toate satele comunei noastre. Actualul local de şcoală din Tritenii de Jos a fost construit în perioada 1965 – 1970. Parterul, cuprinzând 5 săli de clasă şi o sală de sport a intrat în funcţiune în anul şcolar 1968 – 1969, iar etajul cu alte 6 săli de clasă şi un laborator de fizică – chimie a fost dat în folosinţă în anul şcolar 1969 – 1970.
Mulţi elevi ai şcolilor de pe raza comunei Tritenii de Jos au făcut cinste dascălilor care i-au instruit şi educat. De pe băncile şcolii din comuna noastră s-au format învăţători, educatoare, profesori, ingineri, preoţi, medici, ofiţeri şi subofiţeri, precum şi buni meseriaşi în industrie ori harnici şi pricepuţi agricultori.
Şcoala noastră se poate mândri că i-a avut elevi pe scriitorul Pavel Dan şi pe renumitul solist de muzică populară Ion Cristoreanu, pe prof.univ.dr.Ispas Ceclan, dar şi pe baschetbalistul Ghiţă Mureşan.